Ieri seara am baut cateva pahare si m-am ametit. Eu ca eu, dar iubitul meu o luase razna. Ce vorbesc prostii? Nu era razna. Era el, mai aproape de “eu”-l lui. Haios, fragil, dragalash si… obositor de explicit.
Mereu am crezut ca voi iubi tabloul cu atentie conturat in mintea mea inca din adolescenta. Acel baiat masculinizat pana la limita badaraniei, a bunului simt si subiectivismului. Cred ca ceva in interiorul meu ma face sa imi doresc sa domin ceva/pe cineva mai puternic decat mine. Poate si asta e motivul pentru care sunt gay. Mereu am crezut ca o sa iubesc un baiat care ma va domina moral, pe care-l voi admira cum isi admira un discipol profesorul. Un baiat langa care sa ma simt in siguranta, mai puternic decat mine. Si culmea, chiar am cautat tot timpul lucrul asta. La un moment dat am renuntat, pentru ca am fost convins ca eu caut zadarnic imposibilul…. din cauza pretentiilor “exagerate”.
Se spune ca nu e bine sa cauti, nu e bine sa te agiti, pentru ca cele mai frumoase lucruri ti se intampla atunci cand te astepti cel mai putin.
Omul langa care visez acum este atat de diferit de ceea ce cautam ! Nu credeam ca voi accepta in viata mea un om cu atatea defecte. Dar cred ca tocmai defectele lui ma atrag ca un magnet. Il privesc acum sub aburii betiei si imi dau seama cat de diferit incearca sa para in viata de zi cu zi. Incearca sa isi ascunda defectele, incearca sa fie mai inteligent, mai responsabil, mai ne-copilaros. Si toate astea, doar ca sa ma faca mandru de el. Pe mine, care am in plus fata de el, doar o anumita experienta de viata.
Cine sunt eu sa merit ca un alt om sa mi se dedice in asa fel incat sa uite de sine, sa isi manipuleze gandirea, numai ca sa imi fie mie pe plac? Si ce am facut eu sa merit atatea?
Si cu toate astea, joc in fiecare zi rolul tutorelui, a celui care vrea sa schimbe in bine pe cel la care tine. Si din ce incerci mai mult sa schimbi un om, din aceea iti este tot mai greu… Cu timpul se creeaza distanta pentru ca realizezi ca toate stradaniile tale iti sunt sortite esecului. Cred ca am uitat semnificatia cuvantului “compromis”. E atat de frumos sa faci compromisuri pentru persoana iubita! Niciodata nu mi-a parut rau daca am facut compromisuri. De ce cred ca voi regreta acum? Mi-e frica sa iubesc un om asa cum este, “crud” cum mi l-a daruit soarta? Cred eu ca-l voi iubi mai mult daca se va transforma in ceea ce imi doresc?
Nu. Puiule, te ador asa cum esti acum, imbatat de vin. Mic, fragil, caraghios in exprimare, copil, complexat, orgolios fara motiv, “atoatestiutor”, nepasator pentru ziua de maine, mincinos pentru ca ti-e frica sa nu ma pierzi prin adevaruri neplacute. Vreau sa stau langa tine si sa admir cum te dezvolti, cum din faptura asta inocenta creste un om. Indiferent cum va fi el. Esti liber sa alegi.
Dupa ce ai adormit te-am luat in brate. Te voi lua mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu