Lumea vazuta printr-o bucata de celofan mi se pare mult mai frumoasa fie si numai prin misterul care o inconjoara fara sa vrea.
Marturisesc ca nu am vazut niciodata atat de clar lumea ca aseara, in club. Inainte priveam printr-un celofan… Totul era frumos, tainic, mai ales cand inchideam ochii de tot. Si am vrut sa vad, sa vad bine. Mi-am dat jos bucata de plastic de la ochi si am ramas neclintit pret de cateva minute… Eram speriat… Observam directia ochilor, cutele hainelor mai mult sau mai putin iesite din comun, Observam riduri acolo unde pana atunci vedeam tinerete, observam cearcane acolo unde credeam ca exista prospetime… M-am uitat in oglinda… la fel… m-au trecut fiorii… m-am speriat
Pana acum totul mi se parea echilibrat… Acum deosebeam hidosenia de frumusete… si ambele ma inhiba… Hidosenia unora se vedea chiar si din priviri… Frumusetea ma facea sa ma simt ca un copil neajutorat, cu frica de a nu fi chinuit. Nu, nu pot sa rezist. Caut sa ma ascund… Ma ascund dupa un zambet aproape fals… sau dupa fumul unei tigari care parca se termina prea repede… Schimb doua vorbe care mie mi s-ar parea penibile… si sper ca cel cu care comunic sa nu isi dea seama ca sunt pierdut… Dansez, transpir, saruturi fade… nu ma simt bine. Inchid ochii.
mai bine nu mai vad.
Un comentariu:
A te ascunde in spatele unor reactii/vorbe false inseamna a atrage in viata ta altceva decat ce iti doresti. Deschide-te fara frica si in timp vei sesiza ca s-a adunat in jurul tau o lume fata de care poti fi tu insuti no matter what. Si atunci pana si reflexul de te ascunde o sa se disipeze.
Imi place blog-ul tau :)
Trimiteți un comentariu