01 mai 2008

Monuments of Timisoara... (1)

Am ales câteva din multele obiective turistice din Timişoara pentru a le expune călătorilor. Mi-a fost greu să mă hotărăsc asupra subiectelor prezentate, astfel luând hotărârea de a reveni cu articole pe această temă.
Piaţa Unirii oferă trecătorilor desfătări vizuale arhitectonice de calitate. Îţi răpeşte privirea pentru început monumentul din centrul pieţei, apoi rând pe rând, terasele de pe marginea pătratului de clădiri într-un stil arhitectonic des întâlnit, barocul. Valoarea inestimabilă a clădirilor în stil baroc se exprimă prin mulţimea de turişti adunaţi să admire aceste frumuseţi sculpturale.Păşind uşor spre Piaţa Operei, străbaţi peisaje culturale unice prin vechime, calitate, dar şi un aer de nou, de inovaţie. Astfel, pătrunzând pe strada pietonală "Alba Iulia", ai plăcerea de a privi o îmbinare aproape perfectă de antic şi nou. Renovări pline de prospeţime şi vitalitate pe structuri vechi, din vremuri memorabile.
Totul plin de verdeaţă, sau alb, pur, cu mici, foarte mici, inconveniente de ordin abstract, ce pot fi ignorate spre o mai bună contemplare a structurilor puternice de rezistenţă.

Splendoarea în marea ei diversitate se desluşeşte abia ajunşi în Piaţa Operei, loc cu încărcate semnificaţii istorice, culturale şi artistice. Verdeaţa, puterea vieţii, iese la iveală la orice întoarcere a privirii, indiferent de punctul de reper.
Pe marginea pieţei pline de flori şi verdeaţa, magazinele te îmbie să le iei cu asalt, pentru a rămâne cu ceva amintiri din acest colţ de Paradis.

Cu greu îţi potoleşti pornirile şi îţî continui drumul străbătând Piaţa în lung, către frumoasa Catedrală şi Parcul Central. De la distanţă, catedrala se impune ca un loc de odihnă şi protecţie spirituală. Scările parcă te îmbie să le urci, pentru a-ţi afla odihna în sânul divinităţii.
Atât parcul central, aflat lângă Catedrală, cât şi celelalte parcuri, oferă desfătare ochilor şi linişte sufletului şi minţii încărcate de stres şi apăsare ideologică. Liniştea oferită de verdele primăvăratec şi de trunchiurile tinere de arbori se îmbină cu ciripitul păsăricilor, devenite uneori supărătoare... Respiri adânc şi îţi imaginezi că eşti o păsărică cântătoare (da, e cacofonie) şi că îşi odihneşti aripioarele obosite pe o ramură de vlăstar.
Punctul culminant al călătoriei constă în evadarea în natură, desfrânarea imaginaţiei în faţa uimitoarelor minuni ale naturii. Îţi potoleşti setea cu apa vie ce izvorăşte din una din adăpătorile parcului şi încerci să menţii senzatia de crud a naturii în jurul papilelor gustative. Înghiţi uşor gura de sănătate naturală şi treci imaginativ prin caleidoscopul înregistrat.
Iată deci primele mele recomandări în bucuria de a trăi, de a savura necontenit din frumuseţile oferite nonşalant de metropola Timişoarei.
Voi reveni cu descrieri asupra tuturor obiectivelor turistice întâlnite în cale, pentru a mă asigura că turistul venit aici nu va scăpa nici o ocazie în a se minuna.

Un comentariu:

Anonim spunea...

ce de minunatii:)